Georges Rodenbach (1855–1898) a fost primul autor belgian care a cunoscut succesul la Paris, și pe bună dreptate. Poet simbolist și romancier, prieten cu Mallarmé, fraţii Goncourt și alte personalităţi ale vremii, a fost primul care a folosit fotografia integrată într-un roman (Bruges-la-Morte, 1892), procedeu reluat apoi de André Breton în Nadja. Opera sa a contribuit la crearea renumelui internaţional al orașului Bruges, denumit „Veneţia Nordului“.
Cântăreţul de carillon este o pasională apărare a Bruges-ului ca oraș al artei, al muzeelor și vechilor tradiţii flamande, aflate în pericol în momentul asaltului industriei moderne. Carillonul, un ansamblu de clopote la care se pot interpreta diverse piese muzicale, ilustrează sonor o poveste în care un arhitect îndrăgostit de orașul ceţurilor și al lebedelor plutind pe canale oscilează între viaţă și deasupra vieţii, între o femeie cu sânge spaniol și nervi de foc și o blândă dantelăreasă flamandă. E un roman greu de citit dacă nu poţi călători la Bruges, fiindcă trezește dorinţa de a vedea orașul. Dar farmecul cărţii va rămâne cu siguranţă în mintea citito¬rului și, odată ajuns la Bruges, își va înălţa ochii spre Turnul cu ceas, căutând cu un fior straniul Clopot al Luxuriei.