Prozatoare de o mare forță expresivă, mai talentată decât multe din figurile feminine care au dominat primul deceniu al cenaclului Sburătorul, Sorana Gurian este o figură necunoscută cititorului contemporan. Personal, am auzit de această scriitoare în vremea doctoratului, pe când mă documentam pentru un capitol introductiv despre literatura feminină interbelică. Portretul construit de E. Lovinescu în Memorii m-a intrigat și m-a determinat să îi citesc nuvelele și cele două romane. Am descoperit o prozatoare de o mare finețe, al cărei talent este dublat de o reputație sulfuroasă, demnă de un roman de spionaj. Viața celorlalte participante la cenaclu, cu amoruri neîmplinite sau drame domestice, pălește în fața biografiei acestei aventuriere care a jonglat cu serviciile secrete instalate pe teritoriul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (…)

În ultimii ani, câțiva critici au redescoperit-o pe Sorana Gurian (Paul Cernat, Bianca Burța-Cernat, Victor Durnea), însă scrierile acestora au avut ecou doar în cercurile literare. Pentru publicul larg, opera Soranei Gurian rămâne necunoscută. Am scris această carte cu convingerea că cititorul nu se va opri doar asupra aspectelor biografice captivante, ci va avea curiozitatea de a parcurge și scrierile Soranei Gurian. O altă speranță a mea este că proza, corespondența și bruioanele de creație ale Soranei Gurian vor fi adunate într-un volum de opere complete și că aceasta prozatoare talentată își va ocupa locul cuvenit în istoria literaturii române și în memoria cititorilor.

Elena Ion