Dacă m-ar întreba cineva, de ce doresc să povestesc acum, după atâta amar de vreme, istoria fugii mele, atunci răspund scurt: pentru că înainte nu am putut-o face. Fiecare dintre cei care au fugit din România îmi va confirma faptul că fuga peste granițele verzi în Iugoslavia ori chiar și în Bulgaria reprezenta o trăire traumatică, peste care nu poți trece ușor decât după vrene îndelungată, ba chiar deloc. Și asta și în cazul în care această fuga a avut succes.

Trebuie să ne asumăm istoria noastră proprie. Povestirea de față își are izvorul în amintirile personale vizând cele întâmplate, care au avut loc acum 32 de ani.