Seara apar semne ciudate pe mână

ca nişte urme de fluturi pe un nisip foarte fin:

nu ştiu cine le seamănă înfloresc

odată cu sângele peste tot

le-aş putea aduna

cu mâna cealaltă

dacă nu mi-ar fi teamă de un subtil

miros de pelin ce îmi aduce aminte

de haina de piele purtată-n sacoşa

cu care mi-ai făcut semn

să nu te urmez unde te duci.

Poate ai fi vrut să îmi spui

că drumul se sfârşeşte în gura

unui viitor îndrăgostit de trecut.

* * *