Observam ca blazarea si asumarea pozitiva a conditiei ca optiuni posibile isi pot gasi cu usurinta locul si in forumul fiscal (cu bolovan cu tot, Sisif este prezent si aici) si pot tulbura linistea chiar si in acele institutii ce ne apar, la o prima vedere, pragmatice si lipsite de framantari filosofice, cum ar fi Taxa pe valoare adaugata. Astfel, odata transpusi in acest context, vom putea afla, printre altele, din paginile Cluj Tax Forum Journal nr. 3/2020:
– cum absurdul administrativ devine absurd judiciar,
– cum suprematia formei este o realitate a fiscalitatii aplicate,
– cum o intrebare precum: „Abuzul anti-abuz este sanctionabil?” nu este doar un joc de cuvinte, ci chiar o adevarata dilema,
– cum pot fi salvgardate drepturile subiective in procedurile administrative sau
– de ce articolul 11 din Codul fiscal poate fi considerat infam.

Iar la final putem ramane in gand cu cateva deziderate si o indrumare catre reflectie propusa in Editorialul acestui numar:
„Ar trebui sa avem un acces efectiv la dosarul inspectiei fiscale, pentru a cunoaste sursa acuzatiilor in materie fiscala.
Ar trebui asigurat un spatiu al negocierii cu Fiscul (...)
Ar trebui sa avem transparenta normativa si administrativa. Dreptul nu este doar o suma de simboluri lingvistice, de juxtapuneri de texte, ci trebuie sa semnifice in primul rand viabilitatea si omogenitatea normativa. Finalitatea dreptului nu este una pur formala, ci functionala, pragmatica.
Ar trebui ca dispozitiile art. 21 din Legea contenciosului administrativ sa nu fie doar figurative. Ar trebui ca acest text normativ sa fie trecut sub simbolul admisibilitatii ori de cate ori instantele nationale omit sa valorizeze dreptul material european sau jurisprudenta C.J.U.E. (...)
Tema de reflectie pe care o propun este urmatoarea: cu ce simboluri asociem ultima noastra experienta judiciara in contenciosul fiscal? Sunt simbolurile Binelui juridic sau macar ale normalitatii, ori ale echivocului juridic, cel mai periculos „mood” in Juridic?” (Septimiu Ioan Put)