In 1856, o tanara unguroaica de 23 de ani, Lilla Bulyovsky, a sosit la Dumas recomandata de prietenul ei Saphir si vrea sa descopere Parisul cu Dumas drept ghid. Acesta ii da scrisori de recomandare, ia masa cu ea de doua-trei ori pe saptamana, o duce la teatru si o prezinta prietenilor. La sfarsitul sejurului, chiar daca lucrurile au fost clarificate de la inceput de Lilla, Dumas decide sa o insoteasca putin pe drumul de intoarcere. Trec prin Bruxelles si Spa unde tanara se simte atat de rau incat Dumas isi foloseste puterea de magnetizor pentru a-i ameliora starea.
Apoi coboara pe Rin de la Koblenz la Mainz, o calatorie in care flirteaza cu o vieneza. Dumas le povesteste apoi despre relatia de dragoste pe care a trait-o la Palermo in 1836 cu Maria D.
In cele din urma, ajung la Mannheim, unde Dumas isi foloseste notorietatea pentru a-i prezenta lui Lilla pe doamna Schroeder, o mare artista germana care o va accepta ca studenta, marcand astfel sfarsitul calatoriei.
Dumas s-a intors apoi in Franta. Nu se vor mai vedea niciodata...

HERMINIE.

Edouard este un tanar parizian, bun, curajos si oarecum melancolic, care isi imparte viata intre noua sa amanta Marie, prietenii cu care se intalnesc pentru jocuri de carti, si lectii sporadice de drept. Aceasta viata de placere si superficialitate va fi zdruncinata de intalnirea cu o femeie misterioasa, Herminie, la un bal la Opera. Ea ii declara o dragoste pasionala dar ciudata: iubirea ei este absoluta, dar poate inceta peste noapte si se poate transforma intr-o ura de moarte daca Edouard dezvaluie ceva despre relatia lor. Tulburat de aceasta femeie nesabuita si neobisnuita, Edouard se lasa atras de pasiune dar fara sa o iubeasca pe tanara, desi aventura este periculoasa: pentru a se iubi cu Herminie, el trebuie sa arunce o scandura, noaptea, intre ferestrele camerelor lor, aflate la etajul patru. Dar aceasta femeie, complet absorbita de propria sa pasiune, il plictiseste repede pe Edouard si cauta sa rupa acest angajament...