Această carte surprinde primii pași în carieră ai regretatului polițist scriitor Traian Tandin. Cartea este scrisă sub forma unui jurnal al unui criminalist de excepție ce descrie traiectoria devenirii sale, a perfecționării personale de-a lungul a aproape cinci ani, începând cu Școala de ofițeri de miliție și terminând cu momentul când acesta este transferat la Direcția judiciară, din cadrul Inspectoratului General al Miliției.

Autorul ne „plimbă” prin anii copilăriei, descriind cu o bogăție de detalii rareori întâlnită, modul în care și-a ales cariera, greutățile întâlnite de-a lungul anilor de formare și primele cazuri pe care a trebuit să le rezolve.

Sunt prezentate atât cazurile în care a avut succes (uneori chiar răsunător) dar și cazurile în care a eșuat. Un exemplu în acest sens este capitolul intitulat „Comisarul Cadane” în care, tânăr ofițer fiind, încurcă identitatea unui cadavru, mortul „înviind” la numai o lună după ce a fost îngropat. Autorul descrie cu haz cum multă vreme după această întâmplare, colegii săi au continuat să facă glume poreclindu-l „Cadavrul neidentificat”. Porecla fiind însă cam lungă și nu prea plăcută, a fost transformată în „CADANE”.

Totuși, odată cu transferul la Circumscripția 10 miliție, în decurs de trei luni, Comisarul Cadane a reușit să rezolve 262 de dosare, noii săi colegi poreclindu-l „2.6.2.”.

Cartea se încheie cu prezentarea anchetei în cazul incendiului de la Serele Berceni. Incendiul mistuise complet o baracă destul de mare, care adăpostise camere și dormitoare comune destinate muncitorilor sezonieri. Fiind din lemn, arsese foarte repede, astfel că pompierii nu reușiseră să salveze nimic. Autorul a reușit să identifice în foarte scurt timp vinovatul, fiind astfel felicitat de ministrul agriculturii de la acea dată. După acest succes, Traian Tandin a fost transferat la Direcția judiciară, din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei.