Poemele izolării – de 20 de ani vin într-un context în care cuvântul izolare a căpătat proporții și sensuri dramatice pentru oameni, pentru societate și pentru ceea ce eram noi obișnuiți să credem că înseamnă normalul.

Aceste poeme sunt scrise, în majoritatea lor, într-o perioadă în care era liniște la mine în suflet, deși poate părea contrariul, întotdeauna fiind în contradicție cu mine însămi, niciodată alegând calea de mijloc. Poemele acestea mă cunosc și îmi reamintesc cine am devenit în tot acest timp.

Aș putea spune despre acest volum că reunește niște sentimente trăite în două lumi, una izolată de cealaltă, una a libertății și a dorințelor, a anotimpurilor adevărate, când toți oamenii și ființele erau la locul lor, și cealaltă a erei Facebook, cu tot ce implică tehnologia.

Le spun poeme ale izolării pentru că au stat mult timp tăcute, scrise atât la mașina de scris, cât și la PC, așteptând cuminți o zi în care să fie văzute de soare, și iată că în contextul pandemiei, pe când autoarea lor a stat izolată în casă, a decis ca ele să nu mai fie private de tipar.

Pentru că sunt personale și par codificate, cu un profund sens, nu mă hazardez să spun că vor fi pe placul multor cititori, dar sunt sigură că au o originalitate care ar putea fi provocatoare pentru unii dintre ei.