Cortina a căzut în urmă cu mult timp, iar în lumina reflectoarelor au rămas două inimi pustiite care odinioară împărțeau aceeași casă și pat.

Din cele mai vechi timpuri se știe că inima poate fi împărțită în două, dar ceea ce nu este cunoscut e faptul că nu întotdeauna cele două jumătăți se potrivesc.

S-a încercat imposibilul înainte de toate, șlefuirea, iar mai apoi retăierea, dar cele două jumătăți nu s-au regăsit și, în felul acesta s-a produs inevitabilul, despărțirea lor.

S-au pierdut cuvinte și emoții, s-au rupt legături crezute strânse, s-au destrămat idealuri ascunse, dar, în același timp, după cum spun bătrânii: după o căzătură zdravănă, o ființă inteligentă se ridică întotdeauna cu forțe proaspete pentru a-și continua drumul prin viață.
„Două inimii rebele ținute împreună de către un trup nevinovat.” – Ottavio De Rosa