În lumea grăbită și hărțuită de egoisme a zilelor noastre, nu e deloc puțin lucru să fii recunoscut drept un om de încredere. De-a lungul anilor de fructuoasă colaborare, de lungi și rodnice con-sfătuiri prietenești pe teme legate de viața breslei, am avut nenumărate prilejuri să-l simt și să-l descriu astfel: un om de încredere. Om al echilibrului şi al măsurii, Andrei Moldovan a fost o prezență luminoasă, alăturându-se cu generozitate și competență tuturor proiectelor Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor. (Irina Petraș)

* * *

Profesorul experimentat și criticul sensibil se completau fericit în cazul lui Andrei Moldovan. Rămân cărțile sale, figura lui calmă și blândă în memoria celor care l-am prețuit și nu-l vom uita. (Adrian Popescu)

* * *

Era un om bun. Mi-a plăcut felul în care îi trata pe veleitari. Cu eleganță și bun-simț le explica și argumenta că locul lor nu este și nu va fi în istoria literaturii române. În schimb, dacă vedea o minimă strălucire de talent la cineva, îl sprijinea cu tot ce putea. Mă întreb dacă alte județe, cu un asemenea cărturar, care să se ocupe o viață întreagă de literatura locului, ar fi făcut mai mult. Pentru Andrei Moldovan, noi, bistrițenii, nu am făcut nici multe, nici puține. Ne-am comportat obișnuit. Puteam mai mult… (Vasile George Dâncu)

* * *

Andrei Moldovan a fost criticul care a ţinut în echilibru literatura din Bistriţa-Năsăud, de aici de unde a reuşit să transmită, prin cărţile sale, mesaje vii, pline de consistenţă, care au contribuit la structurile actuale din critica românească. (Menuţ Maximinian)