Dan Negrescu ne-a obișnuit deja cu grija pe care o acordă, ca un filolog autentic, cuvintelor și cu îndemnul indirect pe care ni-l adresează, de a ne apropia de cuvinte cu aceeași grijă, sau măcar cu simțul măsurii și al ridicolului. Volumul de față continuă exercițiul început de universitarul timișorean cu ani în urmă, în consacrata colecție a Tablourilor cu siguranță, care, așa cum sugerează și titlul, propuneau o serie de vignete convingătoare, unde simțul lexical și convingerea în nevoia proprietății termenilor erau dublate de observația realității cotidiene. Exercițiul balansării acestor două planuri continuă în ceea ce deja se profilează ca un nou triptic, publicat la Editura Universității de Vest din Timișoara, începând cu Lecția romană, în 2018 și continuând cu Via Romana, în 2019. Tripticul prezintă și un model, nu doar de lectură a acestor colecții, ci și de înțelegere a motivației autorului. Astfel, relația dintre scriitor și cititorul său nu poate (și nu trebuie) să evite dimensiunea educațională – desigur, fără ca mesajul să capete o dimensiune didacticistă. Cartea este, în același timp, un canal de comunicare cu dublu sens, un drum (via), o cale, în sensul în care oferă o cheie de înțelegere a lumii în care trăim, un instrument care să ne ajute să accesăm trecutul pentru a vedea cu mai multă claritate și obiectivitate prezentul. Mai concret, structura de latinist a autorului face ca această mijlocire să însemne deslușirea unor dileme pe care adesea reclamăm că ni le ridică epopeea vieții contemporane prin reconfortanta atenționare că nihil novi sub sole, nimic nu poate fi nou sub soare, căci istoria și mentalitățile se repetă sau se perpetuează cu un grad foarte ridicat de predictibilitate.