Despre celebritatile care au dus pentru totdeauna sportul romanesc in istoria lumii exista cateva biografii. Am vrut sa ating stele nu completeaza seria editoriala a mondialilor nostri. Pe aici sau „intre lumi” mai sunt destule „vieti” dedicate succesului inalt, pe care cititorii romani vor si trebuie sa le afle. Din „terenul” handbalului, de neratat sunt cartile semnate de jurnalistul Horia Alexandrescu si de comentatorul sportiv Ilie Dobre. Sau Conducator de joc, Gatu a lui Marius Popescu. Cei adusi intre copertele lor au urcat candva podiumurile suprematiei, mitizandu-se in neuitari.

Din aceeasi zona a handbalului-mit vine si Am vrut sa ating stele. Doar ca nu este o biografie, ci autobiografia unui dublu campion mondial plecat de 53 de ani din tara, care a gasit curajul sa-si retraiasca aproape sase decenii si priceperea de-a le marturisi in multele tonuri ale narativului-evocator.

Cu „manuscrisul” acestei carti m-am intalnit... chiar sub stele, in tarziul unei seri de vara. Domnul Petre Ivanescu era interesat de ingrijirea unei editii in varianta romaneasca. Despre sport? Despre un campion mondial? Nefiind dintr-o breasla comuna, primeam o minge provocatoare in terenul meu filologic: autorul isi trimitea „viata” unei necunoscute. Raspunzand acestui curaj, m-am apropiat tot mai mult de o celebritate „sub doua steaguri”, cu empatie si cu uimiri mari: dincolo de sportivul ale carui straluciri mondiale i-au adus si pe romani, si pe germani in reverenta, gaseam in domnul Petre Ivanescu, vorba poetului, „un om de interior”. Descoperirea asta m-a lamurit repede ca textul trebuia sa plece in lumea cartilor de prim raft, catre „cei de-acasa”, ca un copil care invata sa mearga „pe litere”.

Am vrut sa ating stele nu se adreseaza unui culoar stramt de cititori. De exemplu, doar sportivilor care vor „sa-l (re)intalneasca” pe celebrul inter dreapta „fugit” candva din Romania comunista. Nici doar celor interesati exclusiv de o „reteta a succesului” si de „pretul” ei. Cartea acopera multe varste, gusturi, asteptari…

Daca cititorii admit, din capul locului, cateva „orientari” in lectura, ar trebui sa stie ca, pana in 1993, anul la care se opresc aceste marturisiri, domnul Ivanescu a trait in „zigzaguri” surprinzatoare. Asa se intampla cu destinele celor mari: aduna prea multe intr-o singura viata.

Cartea propune o lectura simultana: „din afara”, despre istoria teribila a unor vremuri – locuri – oameni, si „dinauntrul” unui eu sensibil, cuceritor. Relatarile respecta cronologia unui timp lung, in care s-a derulat, cu scor aproape egal, „meciul vietii” autorului: intre Romania zguduita de razboi si de comunism si Germania Federala, unde handbalistul Petre Ivanescu a ajuns ca „marfa de schimb”.

Putinele discontinuitati, firesti in memorialistica, pastreaza emotia si ritmul viu al unor intamplari de roman picaresc, care i-au configurat autorului existenta sportiva si privata. Ele sunt o parte din povestea unui cautator de „succes absolut”. Cealalta vine din educatie si lecturi timpurii, din viata, deloc usoara, traita in comunism sau ca strain stigmatizat, din nedreptati si recunoasteri superlative, strecurate in ambele „terenuri” ale destinului: romanesc si german.

Invatand, pas cu pas, greul urcusurilor, dar si frumusetea lor ametitoare, echilibrul dintre orgoliu si modestie si puterea de-a umple golul unei prabusiri cu tenacitate, autorul-protagonist a reusit ceea ce multora le pare, poate doar le pare, imposibil: sa atinga stele. (Prof. dr. Elena Ruxandra Petre).

Prin urmare, cartea domnului Petre Ivănescu, Am vrut sa ating stelele, este o adevarata,, lectie de viata” a unui campion care si-a tesut destinul intre doua lumi. In ciuda tuturor greutatilor, Petre Ivănescu si-a consolidat, cu urcusuri si coborasuri, un succes absolut.

Autobiografia lui confirma existenta unui important jucător. Prin evocarea victoriilor, dar si a deziluziilor sale, acest dublu campion mondial are darul de a transmite si a te face sa traiesti emotia de a fi, parca, acolo, alături de el. In succesiunea evenimentelor aleatorii, Petre Ivănescu acorda atentia sa persoanelor dragi – soție, copii, părinți și frați, antrenori, prieteni, colegi –, capturate de fiorul amintirilor. De altfel, toate capitolele cartii sale devin marca metafora a ceea ce insemna sa te daruiesti intru-totul unui vis. Oricare dintre cuvinte poarta o semnificatie aparte.

Prof. Elena Ruxandra Petre a îngrijit ediția, iar prefața pe care o semnează îi confirmă înțelegerea multiplelor culori și forme ale vieții unui renumit jucător de handbal, care a fost Petre Ivănescu.

Am vrut sa ating stelele de Petre Ivanescu este o carte despre viata, o carte care confirma ca daca iti doresti cu ardoare ceva, dobandesti. Astfel ca, va indemn la lectura ei !

Prof. dr. Elena Ruxandra Petre