Contactele pe linie de partid inițiate de Nicolae Ceaușescu în Europa Occidentală vor viza și formațiunile politice de stânga din Belgia. Aceste legături inițiate și dezvoltate de PCR cu partide comuniste care aveau o influență scăzută în viața politică internă și internațională – cum era și cazul Partidului Comunist Belgian – trebuie integrate viziunii de politică externă a lui Ceaușescu din acea perioadă: încurajarea altor partide comuniste către o politică disidentă față de URSS și atragerea lor în sfera de acțiune internațională a comuniștilor români.

De la început, cititorul trebuie să știe că o analiză a relațiilor PCR cu formațiunile de stânga din Belgia trebuie operată atât în spectrul de acțiune al partidelor comuniste, mai precis în cadrul mișcării comuniste internaționale, cât și în cadrul relațiilor internaționale la nivel de stat. Inevitabil, aceste sfere se intersectează. Mai mult, cum bine se știe, în cazul PCR, ca partid unic, întreaga sa activitate era asimilată politicii de stat. Pe de altă parte, Partidul Socialist Belgian (PSB) și, de exemplu, Partidul Social-Creștin (PSC)[1] erau formațiuni politice care, de cele mai multe ori, participau la guvernare sau erau partide parte a coalițiilor de guvernământ. Totodată, studiul acestor raporturi presupune o analiză coroborată a relațiilor dintre PCR și Partidul Comunist Belgian (PCB) cu cea a relațiilor dintre PCR și formațiunile socialiste sau social-democrate belgiene. Actori ai aceleiași scene politice interne, comuniștii și socialiștii din Belgia s-au raportat permanent unii la ceilalți, tendințe justificate atât prin moștenirea unui fond comun ideologic, cât și prin rațiuni de ordin electoral, ambele argumente apropriindu-le sau îndepărtându-le mai mult sau mai puțin în demersul realizării unei regrupări a forțelor progresiste în Belgia, acesta fiind, de altfel, și argumentul pentru abordarea convergentă a direcțiilor de cercetare.

[1] Vechi partid politic în Belgia care, deși este considerat de centru-dreapta, s-a situat pe agenda întâlnirilor lui N. Ceaușescu cu partidele belgiene.