„Ce noutate și ce definiție nemaiîntâlnită ar oferi un volum cu povestiri de dragoste? Poate niciuna. Va aduce, cu siguranță, un oftat de nostalgie, unul de bucurie, un altul de speranță, de revoltă sau încântare. Va isca un zâmbet sau o pereche de lacrimi. Iar acestea din urmă, când e vorba să fie filtrate prin propriile experiențe, pot fi de bucurie sau tristețe, ori pur și simplu amestecate, doar pentru a ne dovedi că suntem vii.

Volumul de față e un update al eternului sentiment, conținând transpuneri în realitatea imediată ale unor idile ce-au fost, vor fi sau ar fi putut fi. Zece autori au acceptat provocarea de a scrie povești de iubire. Unii au mizat pe romantism, alții pe durerea despărțirii într-o relație imposibilă. Există scene fierbinți, dar și clipele de tandrețe ale primei întâlniri. Întâlnim oameni ce-și acceptă soarta și decid să meargă mai departe, dar și persoane pentru care încercările vieții sunt mai mult decât pot duce. Unele povești sunt menite celor ce vor acțiune cu sufletul la gură, altele celor ce doresc să zâmbească, altele celor ce doresc o poveste frumoasă, de citit în seri liniștite.

În mod surprinzător, fără să se fi vorbit între ei, mai mulți autori au inserat în poveștile lor personaje sau scene ce au legătură cu desenul ori cu pictura. Astfel, titlul volumului s-a conturat oarecum de la sine. Schițe de iubire se dorește o încercare de a creiona istorii amoroase așa cum le văd zece autori, unii dintre ei consacrați, alții în plină afirmare, iar câțiva aflați la început de drum. Nu putem decât să sperăm că fiecare amator de romance va găsi cel puțin o poveste pe gustul său.

Reeditarea volumului de față ar putea părea un update la update, însă toate astea s-au întâmplat pentru că nici autorii, nici cititorii n-au rămas aceiași, au adunat experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, au vărsat alte lacrimi de fericire sau tristețe, au aflat lucruri noi despre ei înșiși sau lumea în care trăiesc.

Și, așa cum ne place uneori să adaptăm rețetele unor feluri preferate de mâncare, ne-am gândit că ar fi o idee bună să mai adăugăm sau să ponderăm ingredientele poveștilor deja știute, sperând că nu doar aspectul se va schimba în bine, ci și aroma finală, rămasă după întoarcerea ultimei pagini.”

Teodora Matei și Lucian-Dragoș Bogdan