Povestirile cu Broscoi și Brotac sunt ode închinate prieteniei, scurte bijuterii narative realizate cu finețe și umor subtil în jurul unor întâmplări uneori extraordinare, alteori cât se poate de obișnuite, dar întotdeauna legate de valori importante care trebuie transmise copiilor: răbdarea, perseverența, forța imaginației și, nu în ultimul rând, dorința de a-l ajuta pe celălalt și de a fi fericiți împreună.

Brotac l-a tras pe Broscoi afară din apă, pe insulă. Broscoi s-a uitat în coș. Sendvișurile se udaseră. Cana de ceai rece se vărsase.
— S-a zis cu prânzul nostru, a spus Broscoi. Îl pregătisem pentru tine, Brotac, ca să fii fericit.
— Dar, Broscoi, a spus Brotac. Eu SUNT fericit. Sunt foarte fericit. În dimineața asta, când m-am trezit, mă simțeam bine pentru că soarele strălucea. Și mă simțeam bine pentru că am un prieten ca tine. Voiam să fiu singur. Voiam să mă gândesc la cât de minunat e totul.
— Aha, a spus Broscoi. Ăsta mi se pare un motiv foarte bun să-ți dorești să fii singur.
— Dar acum, a spus Brotac, o să fiu foarte bucuros că NU sunt singur. Hai să mâncăm.