„Cu dor de momente care nu o să se mai întoarcă niciodată, las hârtiile pe care le-am așternut în nopți trăite devreme în seama voastră. Sper să vă placă! Să savurați fiecare cuvânt așa cum și eu la rândul meu am savurat fiecare clipă…”

– Ioan Ivanciuc

Fragmente din carte:

„—Acum aruncăm cheile?
—Da, draga mea! Acum le aruncăm.
—Câte chei avem?
—Trei.
—Vezi că mi-ai dat una și sunt cu ochii pe tine.
—Nu ai de ce să-ți faci griji!
Și tu ai fost prima care a aruncat cheia. Chiar atât de multă încredere ai avut în mine încât să-ți arunci cheia de la promisiunea noastră fără ezitare?”

„Posesivitatea se naște din atașament, frica se naște din atașament, neputința de a face ceva se naște tot din atașament, obișnuință și comoditate. Ulise devenise în acel moment neputincios în fața atașamentului său. Simțea că nimic nu o să mai fie ca înainte, chiar dacă se întoarce în peștera nimfei, chiar dacă nu. Calipso nu putea să creadă ce se întâmplă. Nu credea că se putea ajunge aici. Ea, care se deschisese către Ulise, ea care se uitase la el ca la un egal, dacă nu-l considera chiar un pic peste nivelul ei, se trezise lăsată cu ochii în soare de acest muritor, de care începuse să prindă drag. Nu înțelegea de ce ea stătea să gătească cina, iar el se plimba de nebun pe insulă..”