Un bunic rămas singur după pierderea soției sale își amintește de gustoasa supă cu perișoare făcută de aceasta. Ce bună ar fi, ce mult ar vrea să mănânce din nou acea supă! Oare ar putea s-o facă singur? Care era rețeta oare? Carne, cartofi… Oala cea mică ar trebui să fie de ajuns pentru o singură persoană. Dar dacă mai apare cineva?

Cu o intrigă simplă și bine construită, povestea acestui bunic devine un exemplu perfect despre cum putem aborda cu copiii temele grave: în cuvinte simple, obișnuite, fără fraze înflorite și complicate și mai ales fără „predici“ și explicații prea „pe față“ ale mesajului, cum fac alți scriitori mai puțin inspirați.

Autoarea japoneză Eiko Kadono ne oferă nu numai o poveste emoționantă, ci și o metodă de a depăși durerea, pas cu pas, amintindu-ne de cei dragi prin lucrurile simple, de zi cu zi, de care ne bucuram cândva împreună. Și pentru că, fără să stea pe gânduri, bunicul își împarte supa cu musafirii săi neprevăzuți și de la o zi la alta mai numeroși, povestea ne face să ne înțelegem cât de importante sunt prietenia, compasiunea, deschiderea și dorința de a fi împreună cu ceilalți.