Cartea „Hermeneutica filmului despre artă” urmăreşte un scop dublu, ce constă în valorificarea operelor de artă de diverse genuri, dar şi a celor mai reuşite filme la temă din filmografia europeană şi din cea autohtonă. Autorul delimitează influenţele şi asimilările limbajelor altor arte de către cel cinematografic, repercusiunile estetico-artistice ale corelaţiilor film – arte plastice, film – teatru, film – muzică etc.

Civilizaţia noastră este condamnată supunerii necondiţionate de imperiul imaginii. Imaginea, difuzată astăzi prin cele mai diverse suporturi, provoacă omenirea spre acţiuni pozitive, dar şi spre cele negative. În acest sens, cinematografia contemporană este invadată de violenţă, groază, exploatarea omului de către om şi de multe alte vicii. De aceea, o necesitate imperativă ar fi contrapunerea acestui proces dezastruos prin valorificarea, tot prin film, a veritabilei arte, a adevăratelor valori general-umane, a frumosului, a eternului. Cartea „Hermeneutica filmului despre artă” urmăreşte un scop dublu, ce constă în valorificarea operelor de artă de diverse genuri, dar şi a celor mai reuşite filme la temă din filmografia europeană şi din cea autohtonă. Autorul delimitează influenţele şi asimilările limbajelor altor arte de către cel cinematografic, repercusiunile estetico-artistice ale corelaţiilor film – arte plastice, film – teatru, film – muzică etc. Pentru prima dată în filmologie s-a încercat aplicarea mecanismelor hermeneuticii ca o modalitate optimă de investigare a acestei categorii deosebite de film documentar. Astfel, în calitate de pionerat, acestea şi multe alte aspecte, sunt supuse unor investigaţii complexe cu scopul de a determina polifuncţionalitatea, unele principii şi legităţi estetice, filosofice caracteristice filmului de artă şi a impactului său asupra societăţii.