Volumul de fata, Pastile metafizice, ne ofera prilejul de a descoperi o noua fateta a talentatului scriitor, aflat la varsta maturitatii depline. Cartea este, in fond, un jurnal de meditatii ale unui spirit sceptic, din familia spirituala a marelui „clasic al deznadejdii” care a fost Emil Cioran. George Vigdor practica aici indoiala metafizica, finisandu-si fragmentele din care-si compune mozaicul de ganduri cu o pasiune de slefuitor de lentile, ce nu refuza efluviile poetice.Chiar daca nu am reusit sa descriem intreaga bogatie de idei a acestui jurnal alcatuit din „aschiile” unui sistem de gandire al unui cugetator original, se cuvine sa recunoastem ca aceste „pastile metafizice” te cuceresc nu numai prin argumentatia impecabila, atent dozata, cat mai ales prin scriitura rafinata, prin concizie si gustul pentru paradox, atribute care-l plaseaza pe autor intr-o stralucita pleiada de ganditori, dintre care i-am aminti doar pe Emil Cioran si Nicolae Steinhardt, cu care tanarul George Vigdor are indiscutabile afinitati.Ion CRISTOFOR.