Apărător al libertăţii fiinţei umane, Bernanos îndreaptă acest violent eseu polemic şi vizionar împotriva societăţii industrializate, considerând că nici civilizaţia franceză, nici cea a bătrânului continent nu sunt compatibile cu modul de raportare la tehnică al noii Civilizaţii a Maşinilor sau cu filozofia liberală anglo-saxonă care, încurajând materialismul, progresismul şi primatul cantităţii asupra calităţii, a dezvoltat o nouă antropologie bazată pe egoism şi profit. Această concepţie despre om, ca simplă rotiţă într-un angrenaj politico-economic imanent, consacră tehnica, iar pe măsură ce devalorizează spiritul fiinţei umane şi îi limitează posibilităţile de a acţiona după liberul arbitru, îi perturbă modul de gândire, conspiră împotriva vieţii ei interioare şi o transformă într-o creatură supusă şi iresponsabilă.

Apel către imbecili şi totodată un apel extrem de actual la construcţia unei societăţi în care fiinţa umană să-şi recâştige demnitatea, Franţa împotriva roboţilor este o apologie a libertăţii, o mănuşă aruncată, pe de o parte, idolatrilor tehnicii, ai profitului şi ai forţei și, pe de alta, celor care refuză să înţeleagă că „o lume cucerită de Tehnică îşi pierde libertatea”. Scurtul eseu, controversat la timpul său, cu mai bine de 70 de ani în urmă, dar și astăzi, este o provocare plină de curaj, lansată de un profet umanist viciilor de funcţionare ale unei civilizaţii viitoare, chiar acum în plină desfăşurare.

„La jumătate de secol după Bernanos, putem depune mărturie că a spus adevărul, ba chiar putem merge mai departe decât el: dușmanul cel mai implacabil și cel mai distructiv al vieții spiritului este capitalismul industrial. … Dar adevărul este că Franța împotriva roboților ar trebui să fie mai bine înțeleasă în zorii secolului XXI decât la mijlocul secolului XX și că Bernanos este într-adevăr cel mai mare profet al ecologiei spirituale.”

Jacques Julliard

„Această carte, publicată în Franța în 1947, conturează în tuşe groase destinul umanităţii până în zilele noastre. Aici se spune totul despre Viitorul imperiu economic universal, despre pretinsele legi ale determinismului economic care justifică exploatarea omului de către om, despre anii de şomaj sau de salarii reduse, în numele progresului, despre evoluţia unei lumi în care regimurile altădată despărţite de ideologii opuse sunt acum strâns unite de tehnică… Cei care caută un breviar de luptă împotriva neoliberalismului trebuie neapărat să citească Franţa împotriva roboţilor.”

Sébastien Lapaque

Georges Bernanos (1888-1948), considerat „un monstru sacru al literaturii franceze”, a debutat ca ziarist. A participat ca voluntar la Primul Război Mondial. Primul său roman, Sub soarele lui Satan, 1926, (Tracus Arte, 2018, Polirom, 2019) constituie un succes de public și de critică. Urmează L’Imposture (1927) și La Joie (1929). În perioada în care locuiește cu familia în Insulele Baleare scrie romanele: O crimă, 1935, (Humanitas, 2004), Jurnalul unui preot de țară, 1936, (Allfa, 1999), carte care obține Marele Premiu al Academiei Franceze, O nouă poveste cu Mouchette (1937). În iulie 1936, atrocitățile Războiului civil din Spania îi curmă avântul romanesc. Atunci scrie Les grands Cimetières sous la lune (Marile cimitire de sub razele lunii), un pamflet foarte controversat în epocă. Se întoarce în Franța în 1937, iar în iulie 1938, indignat de neputința Europei în fața invaziei naziste, se mută în Brazilia. Înainte de a se întoarce în Franța în 1945, la chemarea Generalului De Gaulle („locul vostru este printre noi”), scrie La France contre les robots (Franța împotriva roboților). 75 de ani mai târziu, în aprilie 2020, regizorul elvețian Jean-Marie Straub îi aduce un omagiu lui Jean-Luc Godard, la aniversarea vârstei de 90 de ani, prin realizarea unui scurtmetraj inspirat din celebrul eseu, care se bucură de un real succes.