Întâlnirea cu o viață nouă printr-o schimbare nedorită

Pierdem mereu câte ceva: soţii, soţi, prieteni, sănătate, iluziile şi sentimentul de siguranţă din trecut. Nimic nu rămâne neschimbat.

Încă nu am întâlnit nici o persoană care să ducă viaţa pe care şi-a imaginat-o. Unii par încântați de situaţia lor: „Mulţumesc lui Dumnezeu că viaţa mea s-a dovedit a fi mult mai bună decât am sperat“. Însă, rar trece o săptămână fără să întâlnesc, în activitatea mea de pastor, oameni care sunt departe de a mulţumi lui Dumnezeu pentru pierderea celor mai de preţ lucruri din viaţa lor. Nimeni nu vrea să fie abandonat.[...]

Ne vine foarte greu să acceptăm pierderea ca şansa de a începe o viaţă nouă. E cea mai teribilă provocare pe care ne-o lansează viaţa. Cu toate acestea, este vorba de un moment esenţial în dinamica vieţii creştine.

Dacă ne propunem să-L urmăm pe Isus Hristos o bună parte a vieţii, trebuie să ţinem seama de faptul că vom pierde nenumărate lucruri. Este ceea ce El a încercat să le spună în repetate rânduri ucenicilor Săi. Isus face neîncetat afirmaţii de genul: „Numai cei care îşi vor pierde viaţa o vor găsi“.

Biserica creştină a dat un nume acestui proces. I-a spus convertire.

Tocmai acesta este subiectul cărţii de faţă. Ea este povestea oamenilor din Scripturi, dar şi a enoriaşilor mei, care au descoperit că viaţa lor nu este cea pe care şi-au închipuit-o. Fiecare din ei a pierdut ceva esenţial. Un lucru la care au ţinut foarte mult le-a fost luat şi această pierdere i-a obligat să ia o decizie cutremurătoare. Se vor agăţa de altceva pentru a supravieţui? Sau îşi vor deschide sufletul spre a primi viaţa pe care Isus le-a dat-o murind pentru ei?