Drumul pe care îl parcurgi de-a lungul textului unui autor pe care îl traduci este, uneori, o adevărată călătorie inițiatică. Te amesteci în gândurile lui, privești prin ochii lui dar mai ales încerci să stai la umbra sufletului său pe toată durata muncii de traducere. Vocea și stilul lui te învăluie, de parcă ți-ar privi peste umăr truda de buchisire în altă limbă a cărții sale. Simți o mare răspundere, dar și o mare bucurie și te rogi ca autorul, de acolo de unde este el, să fie împăcat și mulțumit de munca ta.

Sexul inutil este într-adevăr o călătorie în jurul femeii, permițându-ne să aruncăm o privire în condiția femeii din diferite culturi ale lumii cu ironie, dar și compasiune, cu dragoste și deseori cu o profundă tristețe, care lasă în urmă gustul amar al întrebării fără răspuns și al unei căutări care se reînnoiește din generație în generație în oricare cultură și în oricare religie. Există femei cu adevărat libere? Greu de spus. Autoarea aprinde, ici și colo, câte o torță asupra dramei sufletului feminin, păstrându-i însă intact misterul, căruia poate îi este menit să rămână nedezlegat.

Oriana Fallaci a fost întotdeauna un personaj incomod, sâcâitor, uneori chiar iritant prin stilul crud și neiertător cu care a zugrăvit realitatea. Penița ei a avut mereu consistența loviturii de bici și scrierile sale te izbesc și te răvășesc prin atingerea dureroasă a adevărului pe care îl rostesc, cu o libertate a cuvântului pe care și-a revendicat-o fără drept de apel de-a lungul întregii cariere. Și eu, ca și toți cititorii ei, am iubit-o pentru asta. (Ingrid Beatrice Coman-Prodan)