Teologia și cultul Bisericii noastre sunt străbătute ca un fir roșu de aspirația unirii omului cu Dumnezeu, în diferite moduri și la diferite stadii. Conform mărturiei biblice, unirea cu Dumnezeu se face după modelul familiei, ca urmare a unei căsătorii reale între Dumnezeu și om. Începând cu profetul Osea, Sfânta Scriptură arată că Dumnezeu Se coboară până la neamul omenesc, îl restaurează din starea decăzută în care se afla și îl pregătește pentru unirea cu El prin căsătorie.

Această imagine este sugestivă pentru a ilustra dorința lui Dumnezeu și efortul pe care îl face pentru ca omul să poată intra în intimitatea Sa și să se bucure de darurile Sale nemăsurate. De aceea, starea neprihănită de logodnică a lui Dumnezeu este un foarte important reper în viața duhovnicească a omului care caută să pătrundă în întu­nericul de nepătruns al Mirelui ceresc și de aici reiese deosebita importanță pe care o are tratarea acestei teme teologice în viața Bisericii.