Cartea propune, în prima parte, o introspecţie asupra celor două mari pariuri ce vizează reușita creaţiei actoricești: textul viitorului spectacol și construc¬ţia de personaj scenic; iar în cea de a doua parte, prezină , din punctul de vedere tematic, formele atipice de teatru care au preocupat personalităţi marcante și au un impact asupra construcţiei noului rol și asupra mecanismului de gândire al actorului contemporan, exemplificate prin mișcarea teatrală franceză Cartel, condusă de Jacques Copeau. De asemenea, poate fi privită sub forma unui caiet de regie a unui spectacol.

Primele trei capitole prezintă cercetarea zonei de desfășurare a actorului şi determinarea identi¬tăţii și psihologiei acestuia. Se încearcă o încadrare teoretică și se probează o serie de definiţii și concepte ale noţiunii de actor, de la primele mărturii teoretice până la axiologia artistică de azi. Pe baza unui sondaj care a urmărit definirea spontană a termenilor de actor și teatru, realizat chiar pe subiecţi-actori, se reliefează diversitatea și complexitatea percepţiei în abordarea subiectului. Totodată, studiul se bazează pe modul de interpretare teo¬retică a creaţiei și a creativităţii, considerând necesară abordarea muncii actorului din per¬spectiva interdisciplinară a problemelor de ordin psiholo¬gic, estetic, filosofic, sociologic, dar și religios.

Ultimele două capitole se referă la condiţia teatrului atipic, din punctul de vedere al necesităţii apa¬riţiei acestuia pe piaţa culturală mondială, precum și în baza rezul-tatelor remarcabile prin care producţiile de acest gen conferă acto¬rului și spectatorului o mai mare implicare socio-culturală.