„În construcţia alianţelor militare și politico‑diplomatice ale Regatului Român după 1918, regăsim state majoritar creștin‑ortodoxe (Regatul Sârbo‑Croato‑Sloven, Iugoslavia din 1929), Grecia și majoritar romano‑catolice (Cehoslovacia și Polonia). Biserica Ortodoxă Română a cultivat – independent sau nu de factorul politic – relaţii apropiate cu Bisericile frăţești din aceste ţări. Interesele Bisericii Ortodoxe Române s‑au suprapus adesea cu cele ale factorilor politici, astfel încât se poate vorbi, între anumite limite, de o geopolitică avant la lettre a Ortodoxiei. Vizita oficială efectuată de către patriarhul Miron Cristea în Polonia, alături de o suită întreagă de iniţiative și acţiuni circumscrise obiectivelor Ortodoxiei în Europa Central‑Răsăriteană, ne confirmă din plin acest lucru. Definesc aceste iniţiative drept preliminare unor acţiuni de anvergură specifice unei reale geopolitici a Ortodoxiei într‑un spaţiu etnic și confesional adecvat unor astfel se preocupări.” (din „Introducere”)