Apărută la Paris în anul 1949, Dotla (Să rămână doar cenușa) – Dosarul unei țări satelit, cartea lui Pamfil Șeicaru, marele nostru gazetar exilat, a trecut aproape neobservată de opinia publică apuseană a vremii. Reacție firească, am zice, ținând seamă că rănile războiului erau încă proaspete, că ele se cereau pansate, că nimeni nu avea timp decât de sine și că, în plus, majoritatea intelectualilor apuseni, chiar și cei mai avizați, trăiau un sentiment de inferioritate în fața marxiștilor, considerați atunci ca unici deținători ai unei teorii globale asupra istoriei, teorie a cărei infailibilitate părea imposibil a fi pusă la îndoială.

Cartea rămâne deosebit de actuală, întrucât ultimele evoluții din estul continentului – unde, în locul drapelului căzut al Uniunii Sovietice se ridică tot mai amenințător cel al UE, iar așa-numitele „zone de influență ale URSS” își schimbă numele în „zone de interese ale EURSS” – par să confirme sumbrul avertisment al ilustrului om politic și gazetar care a fost Pamfil Șeicaru.