Pornind de la ideea reeditarii unei lucrari anterioare pe care am dedicat-o institutiei nulitatilor in procesul penal – Nulitatile in procesul penal. Comentariul art. 197 CPP. Practica judiciara (publicata in anul 2011 la Editura Hamangiu) – si care s-a axat, in principal, pe aspecte de practica judiciara, mi-am dat seama ca aceasta inseamna, de fapt, un demers foarte amplu, in care trebuie sa iau totul de la capat. Am parcurs in acest sens mai multe lucrari de doctrina – mai noi si mai vechi – in care am cautat raspunsuri la problemele aparute in decursul timpului in domeniul nulitatilor, precum si o consistenta jurisprudenta a instantelor nationale, stiut fiind ca practica judiciara este expresia confruntarii cu dificultatile de interpretare si de aplicare a legii. M-am oprit, desigur, si asupra considerentelor din deciziile Curtii Constitutionale pronuntate in urma sesizarii cu un numar insemnat de exceptii de neconstitutionalitate in materie, dintre care unele au si fost admise, dar si asupra jurisprudentei Curtii Europene de la Strasbourg.

Avand in vedere dispozitiile Codului de procedura penala in vigoare, dupa un prim capitol in care am prezentat succint trasaturile nulitatilor si raportul cu alte sanctiuni procesuale, am tratat in capitole separate nulitatea absoluta si nulitatea relativa, analizand conditiile si cazurile in care pot fi invocate, participantii in procesul penal indreptatiti sa le invoce si efectele constatarii lor, iar ultimul capitol l-am consacrat excluderii probelor, privita din perspectiva sanctiunii procesuale a nulitatii.

Am incercat astfel sa pun la punct o lucrare care se adreseaza in primul rand practicienilor dreptului, dar nu numai, aducand in atentie unele probleme de doctrina, precum si numeroase aspecte ivite in practica judiciara pe care le-am apreciat ca relevante in interpretarea normelor de procedura si care vizeaza atat institutia nulitatii, cat si corelarea acesteia cu excluderea probelor, ca sanctiune procesuala.

Autorul