"A doua aflare "este unul dintre romanele teribile ale acestor ani, care continua linia deschisa de prozatorul crestin Dumitru Manolache in descendenta marii literaturi ruse (si ii amintesc aici in primul rand pe Dostoievski, dar si pe Vodolazkin, cel din incomparabilul Laur). Dumitru Manolache ne-a obisnuit de multa vreme cu romane ale salvarii, puternic intimizate, organizate in plan discursiv ca ample insule de monolog intemeietor, transformat in acest caz intr-un dialog cu sine insusi in ipostaza de alter complementar... Gasesc in aceasta A doua aflare... romanul incredibil al unei interioritati reprimate dupa anii de exhibare in literatura noastra a unei exterioritati facile si lipsite de consistenta. - Adrian Lesenciuc