Ca multe alte aspecte ale vieții, întâlnirea cu Simona pot spune că nu a fost nimic mai mult decât o întâmplare; coincidența a făcut ca doi oameni care, în circumstanțe normale, ar fi putut fi etichetați drept „străini” să lucreze împreună. Prin acest intermediu doresc să-i mulțumesc și Simonei pentru încrederea acordată criticii mele pentru volumul de față, dar, mai ales, pentru deschiderea de care a dat dovadă. Sunt de părere că i-a fost puțin mai greu decât a lăsat să se vadă, pentru că într-adevăr este nevoie de mult curaj pentru acest pas măreț de la ceea ce mie îmi place să numesc „literatură de sertar” la un volum propriu-zis, însă a fost cu adevărat determinată să își publice ideile, gândurile, sentimentele și, odată cu toate acestea, o bucată de sine, pentru că de cele mai multe ori angoasele nu se nasc din conținut, ci din teama de expunere.

Creativitatea e un mecanism curios și deseori când mai făceam câte o corectură a manuscrisului o întrebam: „Ce ai vrut să spui aici? Ce ai vrut să exprimi?”, iar explicațiile au fost mereu însoțite și de detaliile asupra inspirației și nu de multe ori m-am simțit cu adevărat păcălit pentru că asimilam fiecare imagine, fiecare concept ca făcând parte dintr-o experiență personală, dar Simona a trecut cu eleganță, aș putea zice, de acest prag și unde am identificat greșit eul liric ca fiind identic cu autoarea mi s-a demonstrat aproape cu cruzime că sunt două entități diferite, nu două fețe ale aceleiași monede, ci o colecție de astfel de monede. Geneza unora dintre poeme a fost surprinzătoare pentru că, deși veneau dintr-un mediu exterior spațiului de confort scriitoricesc, ideile au fost preluate, modelate și adaptate eului liric, în mare măsură feminin. De cele mai multe ori pare că autoarea se joacă cu viața și îi dă forme, culori și esențe noi.

Temele sunt recurente în literatura universală, iubirea, natura, familia ș.a., și exprimă prin ele însele probabil cel mai important aspect al acestei cărți, simplitatea. Simona s-a caracterizat încă de la prima întrevedere ca fiind o persoană simplă și poezia ei a vrut să redea același sentiment. E poezia pe care o citești după o zi lungă, poezia pe care o citești în tramvai sau în autobuz, poezia pe care poți să o introduci ușor în rutina ta, e cotidiană, aș putea spune, simplă și plăcută. Tematica abordată nu afectează la niciun nivel autenticitatea trăilor și sentimentelor pentru că, deși aceste teme universale sunt considerate în societatea actuală ca fiind ușor epuizate, există întotdeauna cel puțin un gram de noutate care nu ne lasă să punem un semn de egal între doi autori.