Închinând sonetele sale satului care ni l-a dăruit pe Lucian Blaga, Pașcu Balaci așază, pe harta valorilor de patrimoniu ale neamului, localitatea de lângă Sebeș, conferindu-i o nouă dimensiune. Fără doar și poate că Lancrămul a devenit loc de aspirație și pelerinaj, la fel ca Ipoteștii lui Eminescu, Humuleștii lui Creangă, Livenii lui Enescu, Hordoul lui Coșbuc, Prislopul lui Rebreanu sau Ciucea lui Goga. Rolul poeziei lui Pașcu Balaci a fost acela de a închega o țesătură trainică între aceste mirifice locuri și spiritualitatea artistică românească, de a aduce Lancrămului, și poetului pe care l-a născut, ofranda unui elogiu de dragoste și venerație. (Mircea Popa)

* * *

Cartea aceasta cuprinzând 40 de sonete (plus încă două sonete, la final: În căutarea gorunului magic și Adio, dar rămân cu tine Blaga...) se constituie nu numai într-un omagiu binemeritat adus poetului Lucian Blaga, cu ocazia împlinirii celei de-a 40-a ediții a festivalului de poezie care-i poartă numele, ci și într-un cuvânt de laudă și de mulțumire adus tuturor acelor oameni de cultură deosebiți (amintiți sau neamintiți în acest cuvânt înainte) și care au avut în trecutul socialist, au în prezentul capitalist și al economiei de piață și vor avea grijă în viitorul, pe care nu-l putem prevedea, ca mirabila sămânță, semănată cu speranță, credință și dragoste de fiecare în grădina casei din Lancrăm să rodească mereu în sufletele noastre oriunde ne vom afla. (Pașcu Balaci)

* * *