„Sărbătoarea neînsemnătății e un roman însemnat, care adună laolaltă teme esențiale din scrisul lui Kundera, dar, atenție, cu schimbări neașteptate de perspectivă (nu ratați motivul femininului, uluitor!). Filtrând la maximum viața, ajunge la ultima ei consecință: jocul neînsemnătății. Într-o epocă serioasă, ca a noastră, care a pierdut undeva, pe drum, râsul, revin în scenă neseriozitatea, comedia detaliilor, absurdul, inexplicabilul și gluma. Acestea se intersectează atât în Istoria mare (Stalin, Kalinin, Hrușciov), cât și în istoriile de zi cu zi ale Parisului, la 60 de ani după moartea lui Stalin. Metafora care se deschide în carte și uneori, dilatată, înghite tot romanul este teatrul de păpuși. Pentru cititorul român, o vibrație din piesele lui Ionesco e perceptibilă în timbrul acestei cărți: o împăcare a comediei cu tragedia, a neseriozității cu gravitatea, a disperării cu buna dispoziție. Nu pare un roman scris ca să-i măgulească pe contemporanii noștri. Pare scris ca să te pună pe gânduri, amuzându-te. Ceea ce, oricum, ar trebui să ne măgulească.“ — IOANA PÂRVULESCU