Un roman la patru mâini ca o oglindă imensă pusă în fața unei societăți stratificate pragmatic, ale cărei mize și‑au pierdut pe nesimțite orice dimensiuni metafizice.

Proprietara unui trust de presă – o femeie rafinată, devoratoare și cu indecent de mulți bani. Un scriitor matur, plin de charismă, însă mistuit de angoasă și de romanul care nu înaintează. O tânără jurnalistă cu viziune și talent, dar cu un trecut care ascunde răni dureroase. Un agent al serviciilor hiperpotent, sub acoperire. Și un personaj absent de o uriașă forță, care îi leagă unii de alții mai mult decât ar putea bănui ei înșiși. Vocile din Cvartet compun treptat, ca într-un joc de măști, arhitectura complexă a unui roman în care suspansul crește de la o pagină la alta prin inteligența construcției.

Daniela Ulieriu și Doina Popescu scriu o poveste la patru mâini în care cititorul e purtat de pe vechea stradă Xenofon până într-un sat din Ardeal, din ritmurile trepidante și noxele Bucureștiului până în exoticul Bali, din peisajul decadent al extravaganțelor dâmbovițene până în dezordinea minților bolnave. În lumea rocambolescă și fără nimic sfânt, ruptă parcă dintr-un film de Sorrentino, umorul crunt și durerea surdă se întrepătrund, iar sinapsele nu ni se destind nici măcar o clipă. În prim-plan se află omenescul însuși, cu tot sublimul și sordidul său.