Un roman inedit, de fapt un pseudojurnal de pandemie, surprinde „bomba” care a lovit omenirea, o pandemie teribilă, cumplită şi mizerabilă, în care un virus minuscul a schimbat viaţa tuturor, într-o clipă. Scriitoarea se apleacă atent, curios, cu fineţe de psiholog profesionist, asupra felului în care reacţionează diferite personalităţi umane la criza aceasta majoră, existenţială. Acum s-au instalat, peste Terra, frica, groaza, panica, bâlbâiala, nesiguranţa, oboseala, lehamitea, negarea, teama de viitor.

Şi în acest decor absolut spectaculos, chiar dacă este cumplit, oamenii continuă să trăiască, să iubească, să urască, să socializeze virtual, dar nu numai, să invidieze, să şmecherească, să lovească, să duşmănească, să profite, să ajute, să plângă, să glumească şi să spere…