Italianul Peppe Millanta, muzician și scriitor, câștigător al mai multor premii pentru ficțiune și dramaturgie, scrie poetic romanul „Zările lui Vinpeel”. Îndrumat de scânteia visurilor și a imaginației, el țese o poveste despre căutarea fericirii, șansele ratate, nevoia noastră de a visa și puterea pe care o dobândim prin asta, o poveste despre prietenie, durere și fricile de care ne ascundem.

„– Dinterbild e locul unde ajungem atunci când ceva se poticnește în viețile noastre…

– Poticnește?

– Uneori viețile oamenilor mari se poticnesc, Vinpeel. Chiar și cele care mergeau de minune pot să se împiedice de la un moment la altul. Și de cele mai multe ori nu reușești să le faci să meargă înainte nici măcar un metru. Poți să le împingi ore întregi, poți să ceri ajutorul cui ține la tine, dar nu reușești deloc să le faci să pornească din nou.

– Dar de ce?

– Pentru că se întâmplă să pierzi ocazia de a fi fericit. La început, lupți, împingi cât de mult poți pentru a face să pornească din nou viața ta, dar gândul ți se întoarce mereu acolo…

– Și nu mai trec alte ocazii?

– Poate da. Poate nu. Cu siguranță nu ești în stare să le vezi. Pentru că doare să știi că ți-ai pierdut fericirea. Te poți gândi la asta o viață întreagă. E imposibil de tolerat. Și atunci, încetul cu încetul persoanele se hotărăsc să îngroape în inima lor ceea ce s-a întâmplat, tot mai jos, tot mai adânc, până când încetează să se mai gândească la asta și nu mai suferă.

– Dar Dinterbild ce legătură are cu asta?

– E locul în care ajungi atunci când te hotărăști să îngropi totul. Și unde, în cele din urmă, uiți până și când și de ce ai venit. Vinpeel privi cercurile făcute de Krisheb pe nisip.

– Krisheb…

– Spune-mi.

– Cum te hotărăști să ajungi la Dinterbild?

– Nu hotărăști să ajungi. Aluneci înăuntru. Fără să-ți dai seama.

– Și când se întâmplă?

– Când vrei să uiți în loc să suferi.”