Într-un foc de tabără afli imaginea unei vieți. Pregătirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flăcările înălțate până la cer, scânteile jucăușe care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea întru taină a celor din jurul lui... La sfârșit, jarul cu lumina lui pâlpâitoare, adunând în el povestea arderii entuziaste și jubilatorii, a comunicărilor stârnite. Chiar și după stingere, focul rămâne aprins în inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adaugă întru înveșmântarea în lumină a ființei. Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu „jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine” (Ioan 21, 9). Jar, pește, pâine – toate preparate de El, toate cu încărcătură testamentară. A fost tabăra tihnită a unei ultime cine a lui Hristos cu ucenicii Lui. O cină a Învierii, ca și cea de la Emaus.

Din cuprins:

De ce merg la biserică.../

Câte ceva despre suferința noastră cea de toată viața/

Sub pecetea Crucii/

Tainic și smerit se arată Pruncul Hristos în fiecare prunc/

Naşterea Domnului – copilărie și poezie/

Învierea – pragul unei lumi voioase, a frumuseții mântuite și a tainelor supreme…/

Tainică noapte de tainică nuntă/

Foc de tabără cu Hristos înviat la malul mării/

Duhul Sfânt, Inspiratorul frumuseții și al oricărei înțelepciuni/

Îngerii – slujitorii noștri cei de toată viața/

Binecuvântatul Părinte Benedict/

Părintele Iulian Stoicescu/

Bartolomeu Valeriu Anania – un ierarh cărturar impetuos în toate cele, dar mai ales întru ale Duhului/

Paul Gherasim la umbra Bolții de lumină/

Liliana Ursu sau poeta care dăinuie în lumină.