.. Poezia lui Iustin Borfota este apa linistita a sufletului montan, lovita de ploi si valtoare, de radacinile dorului si doinei, de cerul senin al intrebarilor... - Ion Margineanu

Pentru Iustin Borfota, poezia nu este o calatorie in abisal, in infinit, spre lumile astrale pline de mistere si enigme. Lirica sa este mai curand ancorata in lumea atat de sensibila a sufletului, dar si a cotidianului, a vietii obisnuite, ce-i pune poetului stavile si urcusuri greu de surmontat. Cu toate acestea, nu intalnim in volumul sau poeme dramatice, poeme ezoterice, sau cu o mare incarcatura ludica. Poetul prefera ritmurile lirice temperate, armonia poeziei clasice, nu cauta cu orice pret formule lirice ultra moderne si nu simte nevoia unei intelectualizari peste masura a limbajului pentru a exprima idei si trairi de mare profunzime. Verbul e bine ales, iar metafora este de o mare expresivitate. Frumusetea frusta a discursului poetic, lirismul autentic si muzicalitatea versului dau prospetime poeziei sale. Ritmul este echilibrat, mai curand linistitor, chiar daca uneori fiinta poetica se revolta sau isi striga neputinta in fata absurditatii existentei... - Ioan Paler