Am răspuns cu plăcere invitaţiei revistei Curierul Judiciar de a coordona un grupaj de articole pe tema statului de drept. Invitaţia a venit în plină perioadă de manifestare a valului doi al pandemiei, într-un moment în care – ca şi în prezent – dezbaterea dintre cei care afirmă necesitatea limitării drepturilor fundamentale în numele sănătăţii publice şi cei care apără aceste libertăţi în orice context era în plină desfăşurare. Ȋn aceste circumstanţe, apariţia primului Raport al Comisiei Europene referitor la statul de drept în România a trecut aproape neobservată, dar acest document, ca şi cele care l-au precedat, trebuia semnalat şi analizat.

Tema statului de drept m-a preocupat de peste 20 de ani. Prima mea experienţă academică a fost predarea unui seminar de Teoria Generală a Dreptului la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Eram familiarizat cu conceptele de stat de drept, Etat de droit, Rechtstaat sau rule of law din timpul cursurilor urmate la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti – este meritul profesorilor mei care ne-au explicat aceste noţiuni într-un moment în care foarte puţini din România cunoşteau de ce există o referinţă la statul de drept în Constituţie, iar şi mai puţini puteau să explice la ce se referă această noţiune. Pregătind participarea la aceste seminare, am încercat să ofer informaţii noi studenţilor în ştiinţe politice. Astfel, am descoperit cât de bogată este reflecţia asupra acestui concept, începând cu secolul XIX. Ştiam de disputa dintre şcoala germană şi cea franceză, dar nu cunoşteam cât de intens a fost studiată această temă, într-un context în care Europa nu era încă sub ameninţarea totalitarismelor care au interzis orice referinţă la statul de drept. Am parcurs în acea perioadă în detaliu scrierile lui Hans Kelsen dedicate conceptului de Rechtstaat, precum şi pe cele ale unor autori francezi precum Raymond Carré de Malberg. Monografia lui Jacques Chevallier dedicată statului de drept (ulterior tradusă şi în limba română) a fost un instrument deosebit de util pentru a înţelege evoluţia acestui concept.

Am descoperit lucrarea lui A.V. Dicey, Introduction to the law of the Constitution, pentru a afla cât de complexă a fost definirea rule of law, pentru a afla ulterior cum a evoluat această dezbatere în spaţiile geografice care au aplicat şi aplică common law. Următorul pas a fost descoperirea reflectării dezbaterilor din spaţiul german şi francez în legătură cu statul de drept la autorii români din perioada interbelică. Acesta era un aspect cu totul necunoscut şi descoperirea respectivă mi-a facilitat accesul la tratatele de drept constituţional sau administrativ ale lui Paul Negulescu, George Alexianu, Anibal Teodorescu etc.