Cer prea mult?

Nu pot spune că-s perfectă,
Dar nu-s nici de pus la coș…
Doar un om ce se respectă,
Fără a primi reproș…

Față-n față cu oglinda
Tot respiră-n adevăr…
Și-mi port singură hlamida,
Fără alte frământări…

Chiar dacă din întâmplare
Nu-s tocmai pe placul tău
Sufletul nu-i de vânzare
Și-l privesc ca pe-un erou…

Și-am să spun cu gentilețe,
Fără vreo exagerare:
Regret după tinerețe,
Omule, să-mi dai crezare…

Nu am fost o frumusețe,
Dar c-un suflet ca de crin;
Am respectat cu strictețe
Încercând în tot să-mbin

Și urâtul cu utilul,
Și frumosul necesar,
Ca să-i înțeleg profilul
Omului, ca emisar…

Nu pot explica-n cuvinte
De ce sunt orgolioasă
Am pus preț pe simțăminte
Și-am fost prea conștiincioasă…

De regret? Da, am regrete:
Că de mine am uitat;
N-aș lăsa să se repete,
Timpul care mi-a plecat…

Uneori, simt că mă doare.
Timpul însă e prea scurt;
Ridic fața către soare
Mai vreau viață! Cer prea mult?