Lucrarea vizează două aspecte: fundamentarea științifică a două metode inovative geo – informatice și aplicarea experimentală a acestora. Prima metodă s-a concretizat în metodologia de determinare a unui „indice de risc la viituri torențiale”, instrument de fundamentare a deciziilor privind alocarea resurselor financiare de amenajare a bazinelor hidrografice ierarhizate pe urgențe de intervenție în funcție de gradul de torențialitate și de caracteristicile obiectivelor interceptate sau periclitate de viiturile torențiale. Exprimat pe o scară de la 0 la 10, unde 0 indică riscul cel mai scăzut și 10 riscul maxim, indicele de risc este un criteriu în stabilirea urgențelor de intervenție cu lucrări de apărare. Necesitatea unei asemenea metodologii apare din discrepanța considerabilă dintre valoarea investițiilor necesare și resursele financiare disponibile, acest indice făcând posibilă realizarea unui grafic de alocare al resurselor.Al doilea aspect avut în vedere se referă la monitorizarea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale, un segment încă deficitar al activității practice. Rezultate ale cercetării științifice recente au permis determinarea unui „indice de stare” pentru fiecare lucrare hidrotehnică, care se stabilește în funcție de frecvența, ponderea și intensitatea evenimentelor produse în perioada de funcționare a acestora. Pe o scară de la 0 la 100, starea lucrărilor poate fi caracterizată prin intermediul acestui indice pe 5 trepte, de la „foarte rea” până la „foarte bună”. Se deschide astfel posibilitatea de a fi adoptate decizii mai judicioase în privința eșalonării pe urgențe a intervențiilor care vizează, pe de o parte, întreținerea sistematică și permanentă a tuturor lucrărilor, iar, pe de altă parte, reabilitarea prin reparații curente și reparații capitale a lucrărilor deteriorate/avariate de viiturile torențiale. Condiția necesară pentru ca o astfel de metodologie să devină operațională este aceea de a dispune de un inventar la zi asupra tuturor lucrărilor.