Lucrarea își propune cercetarea comparativă şi contrastivă a fondului paremiologic din capodopera lui Miguel de Cervantes Saavedra, raportat la cele două traduceri integrale ale romanului din cultura română: cea din 1965, realizată de Edgar Papu și Ion Frunzetti, și cea din 2004, aparţinând lui Sorin Mărculescu.

Pornind de la o ediție de referință a romanului în limba spaniolă, autorul are în față două tălmăciri înfăptuite în epoci, cu viziuni, cu intenții și cu mijloace fundamental diferite, când nu de-a dreptul antitetice. În principiu, conformismului placid, cu aer neaoș, de intonație sadoveniană trecută bonom și prin frazeologia franceză, de cumințenie traductologică practicată relaxat de Ion Frunzetti și Edgar Papu, i se opune, relativ recent, impetuozitatea aventuroasă, neologistică și inventivă a lui Sorin Mărculescu, tălmăcitor călit în focurile transferului operelor spaniole în limba română. Astfel, Alin Titi Călin urmărește acuratețea echivalărilor structurilor paremiologice, prin funcționalitatea lor dramatică și narativă din contextul literar original cervantin, respectiv în recompunerea literară a acestui context în variantele românești. (prof. univ. dr. hab. Dragoș Cojocaru)