Timpul post-pandemic va arăta că versurile vor fi, precum în Renaștere artele vizuale, în acest secol al XXI-lea cheia de reîncifrare a trăirii noi a persoanei umane, va fi calea reînvierii Omului. In această ordine de idei se prezintă și volumul scriitorului Neil McGregor, Zborul gândului sau Nemărginita așteptare a vremii. Prin acesta se descoperă nu o Via Dolorosa, ci o Via Ascendi, o cale spre Absolut. Am putea să numim această poezie a domnului Neil McGregor ca fiind una a căutării și a cunoașterii.
Dacă, din cele mai vechi timpuri biblice, problematica umană a fost conturată de rodul cunoașterii, a încercării depășirii unor limite deosebite, care au fost determinate chiar de pragul ascultării, putem să considerăm că există și o cale a reîntoarcerii tot prin cunoaștere, prin Poezie și prin jertfă. în acest fel, Neil McGregor își struc¬turează prezentul volum, în calea restructurării cunoașterii și a existenței umane. Chiar și sufletul percepe o re-evaluare a condiției sale. Dar nu trebuie să privim volumul Zborul gândului sau Nemărginita așteptare a vremii ca fiind unul de factură religioasă, ci el este unul de construcție existențialistă, cu nuanțe de spiritualitate.
Universul poetic descris de Neil McGregor este unul al cerului, ar putea fi numit un univers marin al apelor celor de sus. Acesta se comportă ca o matcă a iubirii. Este un spațiu reflex și nu unul distinct, fiind liantul dintre ceea ce este muritor cu ceea ce ține de Absolut.
Erosul se îmbină cu Thanatosul și se regăsesc în simbioza evenimentelor umane, ca alternanțe ale aceluiași Eu absolut. Ele sunt ipostasuri ale existenței. Nu pot fi separate, căci au devenit acte identitare umane. Perspectiva descrisă de Neil McGregor este una a re-lucrării interioare spre o conlucrare aparte a duhului.

dr. Victor Constantin Măruțoiu