În secolul XXI, numărul actelor de criminalitate şi violenţă a ajuns la un nivel extrem de ridicat, atât în comparaţie cu perioadele anterioare, cât şi în contrast cu încercările diferitelor comunităţi ori organizaţii de a proteja, cât mai mult posibil, viaţa umană şi ordinea socială. Visul unei epoci moderne nonviolente este în disensiune cu realitatea umbrită considerabil, dacă nu chiar pierdută în întuneric de producerea diverselor delicte.
Altfel spus, în timp ce o parte din formele de violenţă şi crimă existente în prezent sunt contracarate, altele noi se petrec şi prejudiciază prin însăşi puterea atribuită de fiinţa umană. De aici decurge un paradox al societăţii actuale – oare aceasta, prin procesul de dezvoltare pe care îl parcurge, îşi mistuie în mod repetat propriile postulate ale raţiunii, drepturile fundamentale şi realizările date tocmai de evoluţie?
Premisa de bază a cărţii este aceea că în România criminalitatea violentă reprezintă o problemă socială prea puţin studiată şi explicată, prin raportare la impactul pe care îl are odată cu fiecare manifestare. Din această perspectivă, volumul contribuie la cunoaşterea fenomenului în cauză, cu orientare directă asupra unor note distinctive existente la nivel naţional, precum incidenţa, reglementările şi sancţiunile penale, istoriile de viaţă ale agresorilor studiaţi ori experienţele mai multor practicieni în domeniu. De asemenea, în cadrul lucrării sunt avansate principii şi recomandări care pot să fie utile în consolidarea politicilor sociale şi penale naţionale de prevenire şi control al diverselor acte de criminalitate violentă.