Sfântul și marele Mucenic al lui Hristos Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305 d.Hr.). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creștină și se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se tâlcuiește „cu totul leu”, nume prin care s-a arătat mai înainte curajul mărturisirii de care avea să dea dovadă. De mic mama sa a început să sădească în inima lui credința în Hristos și bunele deprinderi creștine, dar ea s-a stins de tânără. Biserica o pomenește între Sfinți, la 30 martie, ca model de mamă creștină și mărturisitoare. La început tatăl său l-a dat la învățătura gramaticii și, după ce a sporit în cărțile elinești și a învățat filosofia, l-a îndemnat și l-a trimis pe tânărul Pantoleon la școlile păgânești ale vremii pentru a învăța meșteșugul doctoricesc. El a mers la vestitul doctor al vremii, Eufrosin, despre care se spunea că era desăvârșit în meșteșugul vindecării trupești.