Jurnal de spital este un florilegiu de „epicrize” duhovnicești scrise de medicul Laura Ciobanu, care, cu o impresionantă capacitate, vede în persoana tratată nu doar „un bolnav” sau „un caz”, ci omul, cu măreția, cu finitudinea ori cu fragilitatea specifice ființei umane. Autoarea dovedește o impresionantă capacitate de a „radiografia” adâncurile su­fletești ale celor pe care-i îngrijește, spre a surprinde acel licăr de lumină, găsind în toți dovezi incontestabile de iubire și slujire necondiționată. Volumul se deschide cu trei dedicații ce par a devoala motivația scrierii: „Dumnezeule Treimic, Ție Îți închin această carte, mulțumindu-Ți cu recunoștință că m-ai trimis în lume pentru nobila lucrare de doctor și mi-ai vegheat mereu drumul”. A doua dedicație amintește de iubiții ei pacienți: ­„Vouă, bolnavilor mei, care v-ați încredințat mie și mi-ați deslușit taina inimii voastre; de multe ori mi-ați arătat mai mult decât era îngăduit altcuiva să cunoască; prin voi, am aflat o întreagă lume de frumusețe și în­țe­lepciune și m-am mângâiat cu dragostea voastră”. Cea de-a treia sună astfel: „Doctorilor și terapeuților care m-au salvat, cu recu­noș­­tință”. Cele trei consacrări ne încre­dințează că semnatara cărții, ca medic, își tratează bolnavii împlinind misiunea dată de Sfânta Treime, dar vede în fiecare frumusețea și dragostea sădite de Creator, neuitând niciodată a rămâne solidară cu suferința fiecăruia, căci și dânsa, ca pacient, aduce recunoștință celor ce o îngrijesc și-i alină durerile trupești.