(...) În Coron@grafie, Tatiana Jilavu propune o sinteză inedită între grafică şi textul concentrat, dar rezonant, imaginile ca şi textele surprinzând intensitatea multiplelor trăiri: stări, emoţii, reflecţii, într-un moment în care omenirea se simte captivă într-o închisoare universală, cu perspectiva unei noi normalităţi, încă imposibil de definit. (...)

Am@r (2016), Călător cu d@r (2017), Mozaic 2n@ (2018), Eva, cumintea pământului (2018) şi Dictatura fericirii (2019) sunt alte volume de eseuri incitante ale Tatianei Jilavu, îngemănând informaţia cotidiană cu cea livrescă, la o intensitate a trăirii atingând deopotrivă lirismul şi formularea aforistică. Grafica şi imaginile unor lucrări plastice personale au însoţit constant textul scris, solicitând conectarea cititorului la universul său spiritual.

Nicolae Marinescu (Revista „Mozaicul”, anul XXIV, nr. 4 (270), 2021, p. 2)

Nimic nu durează, nici fericirea, nici nefericirea, nici epidemiile care au traversat omenirea de-a lungul vremii. Timpul le mătură pe toate, zi de zi, ca o cascadă uriașă, sufocantă, frenetică. Cu vremea, durerile se uită și viața merge mai departe, iute ca râul. Te simți un supraviețuitor cu sensibilitatea rănită, à fleur de peau, după trei luni în izolare. Ai fi putut să mori de atâtea ori, ești însă viu, chiar de nu vei mai fi niciodată același după ce ai trecut prin această dramă a umanității. Trei luni închis, fără să fi avut vreo vină. Trăim o nouă realitate, dar o întrebare neliniștește: suntem doar nevinovați asimptomatici? Amintirile vin în stoluri, gândurile roiesc ca păsările. Nici nu bănuiam cât de fericiți puteam fi înainte de pandemie!

Autoarea