Supleţea e o comoară pe care o poți purta cu tine oriunde, cu toată ușurința, mai valoroasă decât orice diamant. O comoară de care te poți bucura în fiecare secundă, dacă ți-o dorești cu adevărat și o respecți cum se cuvine. Cu cât viaţa devine mai uşoară, cu atât capătă mai multă greutate.

Porţiile mici, secretul supleţii • De ce regimurile de slăbire eşuează? • Cum să „ronţăi“ inteligent. Excesul ponderal, o suferinţă dublă • Cum să mănânci frumos ca să mănânci puţin • Mamezara, minunăţiile culturii japoneze • Alimentaţia şi anturajul • Ritualuri de frumuseţe suplă • Mâncarea industrială şi mâncarea gătită acasă • Provizii inteligente • Mai mult decât puţin şi nici urmă de chin: voilà la joie de vivre!

Înainte de a începe să mănânce, o familie japoneză - sau un japonez care mănâncă singur acasă ori la restaurant - îşi împreunează întotdeauna mâinile, în semn de mulţumire pentru mâncarea pe care o are pe masă. Pentru japonezi, este un moment încărcat de sacralitate. Japonezii din Kyoto, cei mai tradiţionalişti, mănâncă frugal: o supă cu miso, un bol cu orez şi legume în saramură. Doar din când în când îşi oferă câte o ieşire la restaurant – dar neapărat la un restaurant de excepţie. Pentru ei, să mănânci prea mult, la modul cotidian, e vulgar şi deplasat. În Japonia, sănătatea şi dieta sunt ridicate la rang de filozofie. Dintotdeauna, pentru un japonez, mai mult decât supleţea, și echilibrul şi longevitatea decurg din hrană, iar armonia psiho-corporală e regină.

„M-am dorit întotdeauna să scap de câteva kilograme și am început să acord atenție greutății excedentare și motivelor care o hrănesc. Trăiesc de foarte mulţi ani în Japonia, ţara cu cel mai mic număr de obezi din lume, și sunt fascinată de ade­vărata artă cu care poporul japonez îşi cultivă supleţea. Aşa a apărut acest Minçavi, care ne dezvăluie cum să mâncăm mai puţin, mai sănătos, mai rafinat şi cu mai multă plăcere. Pe scurt, cum să ne dobândim suplețea, și, mai ales, cum să o păstrăm.“

Dominique Loreau