La rubrica Profesori invitați, doamna Marie Annik GRÉGOIRE propune o interesantă analiză a principiului bunei-credințe în legislația din Québec. Autoarea scoate în evidență câteva trăsături importante ale bunei-credințe, principiu inserat încă din anul 1804, în Codul Napoleonean, dar care însă, în Codul Québec nu a fost reglementată decât în anul 1994. În lipsa acestei reglementări, instanțele, influențate de doctrina franceză, au început să recunoască importanța conceptului de bună-credință și a diverselor sale caracteristici în legătură cu contractul, încă din anii 1980, urmând apoi o evoluție treptată, până la principiu de bază în legislație, în raporturile juridice și în jurisprudență. Domnul Amadeo ARENA abordează o problemă jurisprudențială de mare importanță nu numai în sistemul judiciar italian, dar și în cel european. Fac obiectul acestui articol elemente, precum: naționalizarea sistemului de electricitate în Italia, adoptarea Legii ENEL; opoziția juristului Stendardi față de Legea de naționalizare Enel, prin intermediul lui Nicolino Flaminio Costa; contestarea lui Stendardi, în calitate de reprezentant al lui Costa, a faptului că Legea Enel este neconstituțională și contrară Tratatului CEE; respingerea de către Curtea Constituțională italiană a tuturor argumentelor invocate de Stendardi; sesizarea Curții Europene de Justiție; conturarea priorității dreptului comunitar (al Uniunii Europene) asupra celui național. Doamna Nicoleta Rodica DOMINTE realizează o incursiune bine-venită și de actualitate în domeniul dreptului proprietății intelectuale. Numele autorului, ca marcă neînregistrată a operei, reprezintă tema articolului. Raportarea la numele unor personalități, precum: Constantin Brâncuși, James Joyce sau Ștefan Luchian, ca mărci ale originalității, tema plagiatului și alte aspecte din acest spectru fac apanajul unor interesante dezbateri și aprofundări juridice, pe teritoriul dreptului proprietății intelectuale. Tot la rubrica menționată, domnii Serghei BRÎNZA și Vitalie STATI au expus problema Convenției de la Lanzarote, din perspectiva comparativă a Codului Penal al României și al Republicii Moldova, Partea specială. Așadar au fost vizate, ca elemente principale de dezbatere, o serie de infracțiuni referitoare la exploatarea sexuală, pornografie, prostituție, hărțuire sexuală și traficul de copii și tineri. Se analizează modul de reglementare a acestor fapte, în cele două Coduri penale și în Convenția de la Lanzarote, ca modalități de prevenție și de combatere a acelor infracțiuni, tot mai prezente în societatea actuală. Nu în ultimul rând, autorii oferă propuneri de lege ferenda, prin care legiuitorul din Republica Moldova să excludă, de exemplu, sintagma „să participe ori” din dispoziția de la art. 175 CP. RM. și altele asemenea, scopul fiind acela de a exista o compatibilitate și o uniformitate a legislației între statele în cauză, cu normele de drept internațional, însă cu aplicabilitate și adaptabilitate la necesitățile sociale ale fiecărui stat în parte. De asemenea, domnul Gheorghe RENIȚĂ analizează o temă referitoare la răspunderea participantului la un eveniment sportiv sau de pariat pentru a manipula evenimentul. Astfel, faptul unei persoane care încurajează sau influențează un participant la un eveniment sportiv, pentru a obține anumite beneficii, va răspunde penal, conform cu art. 2421 C.pen. al Republicii Moldova. Participantul la evenimentul sportiv are obligația de a denunța aceste cereri/instrucțiuni cu caracter penal, de a influența evenimentul sportiv, în caz contrar, el va răspunde disciplinar sau contractual. Problema centrală vizează participantul la acel eveniment sportiv pe care-l manipulează în interesul propriu sau al altuia. Astfel, și participantul ar trebui să răspundă penal, iar nu numai disciplinar și/sau contractual, în virtutea principiului simetriei juridice, însă răspunderea penală să fie aplicată ca ultimă instanță (ultima ratio), în caz că celelalte ar fi insuficiente pentru stoparea acestor acțiuni. Domnul Stanislav COPEȚCHI reliefează obiectul infracțiunii de pornografie infantilă în Republica Moldova, prin analiza gradului de compatibilitate între prevederile naționale, internaționale și cele din legislațiile altor state străine. Domnul Igor COBAN aduce în discuție executarea silită în Republica Moldova, instituție modernizată prin noile modificări legislative în materie, și particularități ale procedurii de contestare a actelor executorului judecătoresc, în conformitate cu legislația Republicii Moldova. Tot cu o temă inedită și de actualitate se prezintă domnii Nicolae SADOVEI și Mihail CEBOTARI, referitoare la migrația forței de muncă și ilegalitățile săvârșite, ca urmare a acestui fenomen, în special în statele est-europene. Autorii subliniază faptul că migranții care lucrează ilegal în alte state și care încalcă regulile de ședere din acel stat pot reprezenta o categorie vulnerabilă a populației, căreia adesea îi sunt încălcate drepturile fundamentale, dat fiind faptul că multe state au adoptat politici de restricție și de control a migrației iregulare. Așadar, în acest context, autorii evidențiază posibilitatea lucrătorilor iregulari de a beneficia de drepturi și de rezultatele muncii lor. Analiza se reflectă nu doar asupra instrumentelor internaționale, dar și asupra practicilor și abordărilor naționale și regionale în această materie. De asemenea, domnii Dumitru ROMAN și Artiom ENI prezintă, într-un articol cu același titlu, tipuri de investigație sub acoperire. Evoluția fenomenului infracțional și diversificarea acestuia, a terorismului și a altora asemenea necesită crearea unor structuri, în cadrul organelor de urmărire penală, care să prevină și să combată eficient acest fenomen, ca în cazul infracțiunilor de: trafic de droguri, trafic de persoane, trafic de arme, terorism etc. Chestionarea și colectarea de informații despre anumite persoane și fapte, prin anumite modalități, pot reprezenta o adevărată barieră în calea realizării actului infracțional. Domnul Andrei NEGRU și doamna Natalia CRECIUN abordează posibilitatea creării unui sistem universal al inspecției judiciare, care ar contribui la garantarea independenței și responsabilității judiciare, ca mecanism de exercitare a unei bune guvernări judiciare.