O ALEGORIE FAUSTIANĂ DESPRE HYBRIS ȘI ȘTIINȚĂ

Eram invizibil și abia acum începeam să-mi dau seama

de avantajul extraordinar pe care mi-l oferea invizibilitatea.

O prezență cel puțin neobișnuită tulbură liniștea unui sătuc englezesc – un străin acoperit de bandaje, cu o fire neprietenoasă și activități ce stârnesc curiozitatea localnicilor. Curând, ei descoperă că sub deghizarea sa se ascunde o descoperire științifică uluitoare: invizibilitatea.

În vreme ce se folosește de această putere în scopuri egoiste și malefice, bărbatul se desprinde treptat de umanitate, devenind un experiment moral eșuat.

Îndrăznind să viseze la o lume a progresului științific, H. G. Wells introduce o serie de teme literare ce revoluționează genul SF, prin opere ca Omul invizibil, Războiul lumilor, Mașina timpului, Insula doctorului Moreau, Primii oameni în Lună.

Ideile mari și neobișnuite, care depășesc experiența noastră

comună, au adesea mai puțină înrâurire asupra oamenilor

decât faptele mărunte, concrete.