Selecţia de faţă din proza lui Borges include piese de rezistenţă din creaţia marelui scriitor argentinian. Făuritorul (1960) este un volum mixt, alcătuit din naraţiuni scurte şi din poeme. Povestirile cu aspect de parabolă reiau succint teme şi motive ale unui univers deja structurat, pe care scriitorul îl îmbogăţeşte cu variaţiuni noi, cu nuanţe şi accente care îi precizează contururile. Cu volumul Ficţiuni (1944), în care sînt reluate naraţiunile fantastice din Grădina cu cărări ce se bifurcă (1941), operă calificată de Rodríguez Monegal drept „cea mai importantă carte de ficţiuni narative a veacului”, la care se adaugă povestirile din secţiunea Artificii (1944), Borges atinge culmea artei sale narative. Compact şi superb, volumul îl impune atenţiei generale şi îl consacră ca deschizător de drum pentru naraţiunea fantastică din America Latină. Memoria lui Shakespeare (1980) cuprinde patru povestiri, poate unele dintre cele mai inspirate creaţii ale lui Borges, scrise de Marele Orb în ultima perioadă a vieţii.