Această lucrare îşi propune ca temă problema centrală a uneia dintre orientările filosofice contemporane cele mai importante, anume filosofia valorii, în forma pe care i-a dat-o Rickert. Ea are ca sarcină să arate cum, în filosofia valorii, logicul însuşi devine purtător de valoare ş i cum adevărul este o valabilitate. Dar lucrarea nu vrea să se refere la întregul imperiu al valorilor, ci numai la valorile teoretice, adică la valorile logice. Faptul că această problemă nu poate fi luată în atenţie fără a lua în considerare totodată fundamentele teoretico-gnoseologice ale filosofiei valorii a lui Rickert nu-l poate contesta nimeni; căci altfel s-ar ivi riscul de a nu se putea aprecia exact ce a vrut Rickert şi care este prestaţia lui. De fapt, nu se pot înţelege valorile teoretice în accepţia lui Rickert, dacă nu se ia în considerare fundamentul lor teoretico-gnoseologic. Căci ambele teme sunt atât de strâns legate una de alta încât, în genere, nu e posibil să se trateze una fără cealaltă.

În filosofia contemporană domină încă o mare neclaritate cu privire la ceea ce este de înţeles ca atare sub termenul de teorie a cunoaşterii.